cocosatii din Notre Dame

George Stanca Giuleștino
Și fraieri, și săraci, și furați!
Am fost şi noi pe Stade de France, sâmbătă. A fost o seară remarcabilă, inubliabilă, a fost de vis. Dar, pentru ei. Pentru subsemnatul, un coşmar. Căci m-am lăsat copleșit de vălul sonor și vizual care a acoperit stadionul, emis de suporterii cocoșului, cam 80 de mii de suflete. Te făcei mic ca român, te cocoșai în faţa cocoşului galic ca personajul de la Notre-Dame. Așa umilință am mai simțit în fața măreției și bogăției sfidătoare a Vaticanului. Deh, balcanic complexat învăţat cu bordeie şi schituri mici ascunse-n păduri, nu cu monumentalisme catedralar-occidentale! Cu atât mai bravă a fost galeria noastră, căci s-a văzut. S-a auzit ! Nu musai s-a dus sunetul pe Champes Elizee, cu pletora de cerșetori „mioritici”, care ne compromit în ciuda măsurilor lui Sarko; nici în metro unde aceeași tuciurii se plimbă cu acordeonul făcându-ne de râs. Cu “nestemate folclorice” românești, nici măcar cu manelele lor jegoase!
A fost creată - superb, da aşa e corect - o presiune demoralizantă pentru elanul oricărui oaspete al StadeFR. Când vom mai vedea și la noi , pe viitorul stadion Lia Manoliu, sau cum s-ar numi, o atmosferă pro-Naționala? Așa, cu stadion arhiplin; galerie-n armonie, mii de steaguri. Nu bătăi fratricide între rapidişti-stelişti-dinamovişti-olteni-clujeni-timişoreni-arădeni-piteşteni-ploieşteni-ieşeni-vasluieni. Cu vorbe triviale şi violenţe mortale. Totul sub faldul tricolor .
Despre meci am mârâieli româneşti. Mai întâi, că a fost o victorie furată, câştigată psihologic după un gol pornit din ofsaid neoprit de arbitrii portughezi. Apoi, la noi : dacă Nico a mers slab, de ce a jucat până s-a accidentat şi nu a fost mai devreme schimbat? Idem, Zicu, pe care l-am încurajat cu drag, dar care a început timid, putea fi introdus mai degrabă după primul mitan. De ce a intrat așa de târziu, Marica, de la care eu am așteptat enorm și a dat nimic? E supăraat pe cine, pe Răzvan, colegi, echipă, pe Ţară, nu pricep? Căci a jucat, a mimat, cu o vizibilă frustrare. De ce nu au jucat deloc Radu Ștefan, Lazăr, Maftei ş.a ? În acest 0-2, decis în ultimele minute (ca-n egalul cu Albania) - și de arbitru! - numai doi jucători și-au făcut treaba : Pantilimon în zi de grație fabuloasă și neobositul Chivu. Nu se văzuse meciul de 2-0, cu Bosnia, când le bleus au dat serie letală în min.72 și 78? Sigur, că şi ei au ratat chiar din start; sigur că şi noi puteam marca la bara aia nefastă a lui Săpunaru, dar nu ieşim din cotele clasic-mediocre.Trebuie pus bisturiul, carne proaspătă sânge viu, jucători motivaşi, nu vedete blazat-ghiftuite.
Pierdem repetând aceleași erori. Cu aceeași obsesie. Și fraieri, și săraci, și furați!

Cronica prăpăstiosului

George Stanca Cronica Prăpăstiosului
Peștele și capu’ statului
sau Șatro-cultura
Nu țin să mă înscriu în corul celor care îl “pamfletează” zilnic pe președintele Băsescu. E deja banal, comun, picat în desuetudine. Nu că nu aș avea ceva cu ei, că mi-ar displăcea limbajul lor violent, contondent, ireverențios, care este un răspuns meritat la comportamentul locatoarului de la Cotroceni.Nu!
Dar , dl președinte s-a mai remarcat cu câteva manifestări originale, atipice unui șef de stat, ca să nu le numesc direct ca fiind greșeli flagrate, or stângăcii impardonabile. Căci, ce poate fi afirmația prezidențială emisă la o emisiune „Nașul”, conform căreia TVR și RRA, instituțiile media publice ale statului, ale țării, sunt “nesimțite” pentru că percep taxe, în loc de a trăi din publicitate? Total greșit, nociv de-a dreptul, dle Băsescu! Căci, avem deja în față o istorie a canalelor private tv și știm ce s-a întâmplat. Și la ProTV, Prima, Național ș.a. cu manelizarea lor, cu idolatrizarea penibilă a unor vedete meneliste, contra-cost - prin reșaparea banilor de la nunți, botezuri, cumetrii - când se știe că oamenii de valoare arareori la noi sunt musai și bogați. Și, apoi ce te faci cu clasicii, care, biologic nu mai există, dar au o opră consistentă, națională în urmă, îndeobște sunt demult prin cimitire?Pe ei cine îi mai finanțează, și de unde? Eu nu cred că vreodată, măcar pe postul public TVR, Eminescu nu a fost atât de glorificat - nici măcar pe vremea idolatriei eminesciene ceaușiste - cum au fost pe nu știu care post central, maneliștii “Minune” sau Guță. Chipuri cioplite, fițe țigănești, prost-gust cu basculanta, expresii argotice de șatră. Da, o cultură de șatră, șatro-cultura, iată termenul!
Totul, cum spuneam, contra cost, desigur. Este revoltător pentru cultura poporului care v-a ales, dle Președinte! Nu vi se pare? Vă e drag să-l priviți și auziți cum se lamentează - “banii mei dușmanii mei!” - pe bardul Guță pe TVR sau la RRA? Credeți că Barbu Lăutaru, Zavaidoc,Toni Iordache, Fărămiță Lambru, Dumitru-Dona Siminică, Romica Puceanu, ca să-ncep cu uriași „de-ai lor”, sau Maria Tănase, Ioana Radu, Emil Gavriș, Maria Lătărețu, Aurelia Fătu-Răduțu, Valeria Peter-Predescu, Titiana Mihali, și o altă pleiadă uriașă, ar fi fost fericiți să populeze fonoteca de aur alături de Guță?Sau se răsucesc acolo unde se află?
Sincer, mă doare și mi se pare nociv că toate aceste aberații emană de la primul om al țării, cel care trebuie să ne apere valorile, câte mai avem, nu să le bulveseze. Cu aceste afirmații publice, dl Băsescu a deschis un capitol periculos în existența a două instituții fundamentale ale spiritualității noastre: Televiziunea Română și Radioul public. Zice românul: peștele de la cap se împute!

Giulestina

George Stanca Giuleștino
Milițeanu și Artanu
Dinu Vamă a lipsit de la incredibilul 7-1 de pe Giulești cu Brănești. O eventuală demisie? Fir-ar a dracu de viață, Copose!, că nici când dăm 7 acasă, nu ne putem bucura deplin! Omul meciului, Lazăr, cu o precizie nemțească; e de Națională, nu rezervă!; mi-a plăcut și Roman care a spart gheața: a dat și el un gol. Frunză, bun, de bază! Cassio, banal ca de obicei: 2 buc. / meci! He, he!, să ne bucurăm, frați giuleșteni, de ce avem azi! Că mâine vin ei, ciocoii, vine milițeanu’ și ne ia artanu’!Căci, după ce am văzut un “Remember ‘80”, cu obediența slinoasă față de miliție: măcelul lui Slugoy Drăgănescu aplicat Ceahlăului, am zis: s-a întors Borcea! Sper ca DNA-ul să-și reia lucrările de toamnă, cu succes! Dle Badea , aș vrea și eu un prosop umed - nu lămâi, e prea târziu - să-mi spăl barba după borala trasă la vederea acelui meci fecaliod. Rușinos mai ales că încurajați sfidător o hoție pe față. O să luați campionatul, postelnicește, cu tot felul de zdrențe drăgănești terfelite, înmuite, cu “mijloace specifice”; avant la lettre, le dedic tutror „zdrențelor” un jet mucilaginos de flegme giuleștene, cu mugurel în cap, că, iar dau la boboci! Aferim! P.S. Articolul lui Cătălin Oprișan, nu știu de unde documentat, despre Fănică Filote, extrema stângă giuleșteană, cel care venea la pește și la mine pe balta din Giulești Sârbi, m-a tușat. Am fost cu tăticu la funeraliile lui. Bine că nu e uitat! 27 sept 010

Crăciuneştii , din tată-n fiu

Centralul din Bănie mi-a amintit de vremurile de altă dat’ când mergeam la Craiova cu Adrian Păunescu să vedem cum ia Ştiinţa - pe atunci egală cu neputinţa - bătaie de la Steaua; mai apoi, cum Maxima altoia mai tot ; sau, giuleşti-olteanul care sunt, să văd cum ne furară oltenii mireasa şi-o dădură-n Ghencea. Atunci, preşedintele lor era Crăciunescu. Vineri , parcă o subconştiinţă a sa, transferată fiului Teo, a încercat să repare apăsarea familiei. Mai bine nu încerca: a ratat urât. Ioane, să nu-l scuzi pe Teo, că pici în sindromul Lucescu-Sr., care-şi apără băiatul - om mare, tată de familie, selecţioner de naţională - chiar şi când nu-i cazul, sărind aiurea la gâtul oricui se apropie de el, ca o căţea lehuză. Teo a comis-o, s-a pripit să deie galben lui Herea. Herea!, du-te , tată, la biserică: acatist, spovedanie, prea se ţin de tine belele. Realizând gafa, Teo a dat un apoi penalti ceferiştilor bucureşteni . Pe care eu, în locul lui Marius Constantin, l-aş fi executat pe mirişte. Dar, dacă cugeţi bine, după o eliminare nedreaptă, poţi să dai şi tu un gol strâmb. Notabile, după o astfel de remiză, sunt: 1. revenirea juveţilor pe un stadion care frisona cândva mari echipe ale Europei; şi, 2. dezamăgirea că Rapid, cu o echipă completă, nu a dat ce se aştepta. Credeam că Herea, Zburlea, reveniţi , Cassio resuscitat, vor mânca norii juveţini. Kakka-makka!

Prigoană, acest nou Bobu de partid

Când făceam baie otevistă cu ideile “domnului Bahmuțan” alias Prigoană, îi admiram IQ-ul. Că-l are. Avea o spontaneitate vivace care ținea ratingul lui DD ore, de noapte!, în șir, ca un călugăr nedus la femei de ani de zile, dus la femei. Ajunsese persoana nr 1, ca imagine la un moment. Avea o televiziune a lui, „Realitatea”, și monopolul strângerii gunoiului bucureștean. L-am surprins apoi cedând puterii pesediste postul lui inedit, contra nu știu câte licențe locale radio-tv. Nu e prost, am zis iar admirativ. Știe să dea spre a lua. Față cu șantajul jepcarilor adrianăstăsiști, mironmitriști și dipiști (dan i popescu, dragă!, cel care a cedat oemveului, numai pe 99 de ani!, rezervele de petrol ale patriei ca pe averea lu tac’su și a mă-sii), ce să faci, să naști un ponta? Pe atunci era liberal; pesedist, doar în afaceri. A inventat apoi o mașină de făcut bani și prin taxarea artiștilor, lăutarilor, toți de mână a 2 - 3-a, a veleitarilor ratați și-n „Cântarea României”, un post tv de un kitch atât de nesimțit că Maria Tănase, Lătăreața de-ar afla, s-ar sinucide în mormânt: „Etno”. Punct de plecare, „idee de afaceri” și pentru alte kitschuri și „ganguri” telemioritice: “Favorit”,” Taraf”. Jaf! A urmat apoi o perioadă din nou sumbră, de un prostu-gustu de imagine și mai mare. Înfiorător, revoltător - dar revoltător pentru cine, pentru duodenele insomniace, clienții DDD, care sunt adevăratul popor român, și chiar sunt - nu-i prost Șoricelul - anume, scandalul la nivel de mahala sordidă, cu propria-i soție, Bahmuțanca; altfel, altă figură incitantă și pitorească a mediei românești. Credeți că i-a cauzat mizeria asta?, de unde, a intrat cu ea, prin ea, în PD-L și a ajuns deputat// apoi s-a supărat// apoi a plecat// apoi s-a împăcat// de când a revenit//se face de...kakao. Ca să-i intre-n grații Maimarelui, la rându-i supărat (dacă nu complexat) rău pe tot ce e “scârța-scârța pe hârtie” (vezi dreptul de autor, impozitele, etc ), acest coate goale al politichiei mioritice, varianta boculeană, devine din nume renume: Prigoana jurnalismului! Căci el, inventează din nou CENZURA PRESEI SCRISE. Un proiect de lege care ar cere C.N.Audiovizualului să se amestece și-n media scrisă și online. Măcar, cea mai absurdă cenzură de presă, și cam prima, a fost a lui Napoleon cu al său Fouchè. La noi, Carol II (nu Elena, nu Lupeasca… sa) suspenda ziare-n draci; Antonescu idem, dar pe timp de război; Dej apăra puterea abia răptuită cu tancul; Ceaușescu introdusese cea mai perfidă formă: autocenzura; dar acum ce mai e de ascuns, Prigoană ? Poate prigoana unui puteri care pierde tot.? Pardon!, care A și pierdut tot electoratul? Credeți voi că nu vor apărea manifestele pe net, pe closet, prin boschet; pe zidurile ruinelor în care a fost adusă țara? Credeți voi că pupindosistul poet prezidențial, Cărătărescu, șarpele cu clopoței roșii Tismăneanu și resturile, vor sări să apere cauza? Și dacă da , cine-i mai crede? V-au luat banul și Pa! Cine ne pote închide gura să facem, spunem bancuri despre “Prezi și Elena” și să le postăm pe net? Ești nebun dle Prigoană?, ți-o spun cu toată deferența, ți-a răms gunoi pe creier, sau ți s-a scurs saliva-n ghete de atâta lins în sus? Îmi imaginam orice la mata, om inteligent, onorabil întreprinzător, cu un lexic generos, liberalist în comportament, miserupist, dar că vei deveni atât de obedient prin odioșenie, încât să fii mai limbist decât tov Emil Bobu, niciodată !

Dragă Luminița Anghel

Te cunosc de când, prin anii 90 , cântai la barul Melody al dlui Viorel Păunescu și erai căsătorită, fostă Halip, cu Dragoș Anghel, fiul unui important fost fotbalist, oficial, președinte, colonel la Dinamo. Un băiat de familie. Pe atunci, erai favorita miliardarului Cataramă. Ca solistă. Da, ai o voce penetrantă, particulară, specială.Ți-am urmărit apoi evoluția...Și artistică. Prietenia și colaborarea mea iubitul tău Joey, care ți-a cizelat cariera, și te-a introdus în primul plan al muzicii de top, m-au făcut să te cunosc mai bine, să te apreciez și să compun unele articole despre dumneata prin diverse cotidiene și hebdomadare. M-a surprins, apoi, căsătoria spectaculoasă și tumultuoasă cu Marcel Pușcaș, fostul fotbalist, președinte și lt. major, la Steaua. Pe care, când ne-am certat, nu definitiv, îl lăsasem în preajma altei soliste, de geniu, însă: Elena Cârstea. Marcel avea deja o fetiță cu o doamnă actriță - de ce să-i dau numele? - botezată de Sorin Satmari , observatorul da azi la LPF, așa încât în neputință de cauză ați înfiat un copil. Aidoma Elenei. De ce sa aăbă numai el copilulul lui, NU?Pe Marc, căruia Marcel i-a oferit numele și protecția.Văd că acum faci un lucru urât: îți crești copilul împotriva tatălui și îl izolezi de el. Dar cănd în casă aduci un alt bărbat, de care văd că din nou te desparți, ce mai înțelege copilul?, cine e tatăl lui? Marcel, XXX sau viitorul tău amant. Sau viitorii? Ce vină are David că tu-i schmbi tații ca pe cântecele din repertoriu. Și mai dai și lecții de morală, mai te dai mamă exemplară și chiar ai avut pe mână un secretariat de stat de profil. Lupul la stână.
Ți-am văzut și evoluția în plotitcă, la umbra paltinului Geoană; cu spiritul tău parvenit de veșnică pasageră într-o căruță autoritară, fie ea socială, politică, financiară; mascul sau partid. Lamentabilă! Cântă, doamnă Halip și lasă prostiile! Folosește acum acel glas care se poate buhăi, precum stăpâna, ca un portret al lui Dorian Grey, uitat printr-o mansardă pesedistă, devenind o voce mărășească, malboroșească, ai să devii un monstru. Luminița, nu te auto-mutila! Cântă, doamnă, și taci!..., ai voce. Restul, caracter, linie, conduită, s-or mai găsi.