cocosatii din Notre Dame

George Stanca Giuleștino
Și fraieri, și săraci, și furați!
Am fost şi noi pe Stade de France, sâmbătă. A fost o seară remarcabilă, inubliabilă, a fost de vis. Dar, pentru ei. Pentru subsemnatul, un coşmar. Căci m-am lăsat copleșit de vălul sonor și vizual care a acoperit stadionul, emis de suporterii cocoșului, cam 80 de mii de suflete. Te făcei mic ca român, te cocoșai în faţa cocoşului galic ca personajul de la Notre-Dame. Așa umilință am mai simțit în fața măreției și bogăției sfidătoare a Vaticanului. Deh, balcanic complexat învăţat cu bordeie şi schituri mici ascunse-n păduri, nu cu monumentalisme catedralar-occidentale! Cu atât mai bravă a fost galeria noastră, căci s-a văzut. S-a auzit ! Nu musai s-a dus sunetul pe Champes Elizee, cu pletora de cerșetori „mioritici”, care ne compromit în ciuda măsurilor lui Sarko; nici în metro unde aceeași tuciurii se plimbă cu acordeonul făcându-ne de râs. Cu “nestemate folclorice” românești, nici măcar cu manelele lor jegoase!
A fost creată - superb, da aşa e corect - o presiune demoralizantă pentru elanul oricărui oaspete al StadeFR. Când vom mai vedea și la noi , pe viitorul stadion Lia Manoliu, sau cum s-ar numi, o atmosferă pro-Naționala? Așa, cu stadion arhiplin; galerie-n armonie, mii de steaguri. Nu bătăi fratricide între rapidişti-stelişti-dinamovişti-olteni-clujeni-timişoreni-arădeni-piteşteni-ploieşteni-ieşeni-vasluieni. Cu vorbe triviale şi violenţe mortale. Totul sub faldul tricolor .
Despre meci am mârâieli româneşti. Mai întâi, că a fost o victorie furată, câştigată psihologic după un gol pornit din ofsaid neoprit de arbitrii portughezi. Apoi, la noi : dacă Nico a mers slab, de ce a jucat până s-a accidentat şi nu a fost mai devreme schimbat? Idem, Zicu, pe care l-am încurajat cu drag, dar care a început timid, putea fi introdus mai degrabă după primul mitan. De ce a intrat așa de târziu, Marica, de la care eu am așteptat enorm și a dat nimic? E supăraat pe cine, pe Răzvan, colegi, echipă, pe Ţară, nu pricep? Căci a jucat, a mimat, cu o vizibilă frustrare. De ce nu au jucat deloc Radu Ștefan, Lazăr, Maftei ş.a ? În acest 0-2, decis în ultimele minute (ca-n egalul cu Albania) - și de arbitru! - numai doi jucători și-au făcut treaba : Pantilimon în zi de grație fabuloasă și neobositul Chivu. Nu se văzuse meciul de 2-0, cu Bosnia, când le bleus au dat serie letală în min.72 și 78? Sigur, că şi ei au ratat chiar din start; sigur că şi noi puteam marca la bara aia nefastă a lui Săpunaru, dar nu ieşim din cotele clasic-mediocre.Trebuie pus bisturiul, carne proaspătă sânge viu, jucători motivaşi, nu vedete blazat-ghiftuite.
Pierdem repetând aceleași erori. Cu aceeași obsesie. Și fraieri, și săraci, și furați!